Colega noastră Elena Inceu ne împărtășește din insighturile avute în cadrul ședințelor de psihoterapie individuală pentru adulți, într-o manieră directă, adresându-ți întrebări prin care să poți conștientiza tiparele sau automatismele tale în contextul vieții actuale – post pandemie și odată cu declanșarea războiului Rusia-Ucraina.
Ce-ti vine în minte atunci când te gândești la dependență?
Alcool și țigări, medicamente, droguri ilegale? Episoade din Banged up Abroad în care anumite persoane își asumă pedeapsa cu închisoarea pentru a câștiga sume impresionante de bani? Coloanele de la Gara de Nord din București, nu foarte departe de momentul prezent?
Mâncatul compulsiv, prea multă cofeină, statul excesiv în fața ecranelor, neputința de a părăsi un partener de viață abuziv, de a refuza să pariezi la jocurile de noroc, de a înceta să cumperi fără sens tot felul de lucruri de care nu ai nevoie?
Realitatea este că, procesul dependenței este același indiferent de modul în care se manifestă pentru fiecare dintre noi. Adicția de oricare substanță sau tip de comportament acoperă un gol interior și aduce un sentiment fals și superficial de alinare în viețile noastre. Ne distrage atenția de la partea noastră întunecată cu care refuzăm să intrăm în contact pentru a nu simți suferința, ne ocupă timpul și ne aduce un soi de plăcere pe o perioadă scurtă de timp.
Vremurile dificile pe care le trăim în prezent, lipsa contactului social, nesiguranța job-ului, anxietatea, pot accentua o tendință către un anumit tip de adicție, pot deveni un trigger care să declanșeze alegeri nesănătoase în lanț, periculoase pe termen lung pentru sănătatea noastră fizică și psihică.
Mai mult decât a înlocui dorința de interacțiune cu pofta de a fuma o țigară sau sentimentul de anxietate cu o gogoașă apetisantă, cum ar fi să petrecem cu noi înșine un moment de liniște și să ne întrebăm care este adevărata noastră nevoie? Să ne observăm gândurile, să încetăm să ne învinovățim și să găsim alternative prin care să ne împlinim adevăratele nevoi într-un mod care să ne facă bine.
Atunci când conștientizăm că adicția ne sabotează starea de bine, avem posibilitatea de a alege să nu-i dăm curs. Povestioara de mai jos ilustrează cel mai bine acest lucru:
“Un nepot își caută bunicul pentru că se simte trist și speriat. Bunicul îl ascultă cu atenție pe nepotul său și îi spune „Mi se pare că hrănești acum lupul disperării”. Astfel, bunicul i-a explicat nepotului său că fiecare dintre noi avem 2 lupi în inima noastră, lupul speranței și lupul disperării. Lupul disperării se hrănește cu fricile și necazurile noastre, ne convinge că suntem lipsiți de valoare și că viața este prea grea. Lupul speranței, pe de altă parte, ne hrănește și ne susține, ne permite să simțim sprijin din partea celorlalți și să credem că lumea noastră este un loc de susținere. “Cum de este lupul disperării mele atât de puternic? Unde este lupul speranței?” întrebă nepotul. “Lupul pe care alegi să-l hrănești va deveni cel mai puternic și va câștiga, este timpul să începi să hrănești lupul speranței”, a răspuns bunicul.”
Lupul speranței este hrănit de grija și iubirea față de sine – alimentație sănătoasă, sport, socializare și creativitate.
Lupul disperării este hrănit de gândirea negativă, droguri și dependențe, epuizare fizică și psihică.
Atunci când lupul disperării preia controlul, țigara și gogoașa se transformă într-o gumă de mestecat savurată în fața unui televizor care alimentează frica și neputința pentru a avea nevoie de o nouă țigară și o nouă gogoașă.
Tu ce alegi să hrănești în viața ta?
Dacă aveți nevoie de sprijinul unui specialist pentru a trece prin această perioadă dificilă, puteți începe un proces de psihoterapie atât fizic cât și online, cu colega noastră psihoterapeut Elena Alexandra Ștefan la Centrul PsihArt din București.
