Cei mai mulţi oameni care apelează la psihoterapeut sunt conştienţi că vor beneficia de confidenţialitate, însă ce este aceasta, mai exact, şi de ce este ea importantă? Oare există şi situaţii în care terapeutul are posibilitatea sau obligaţia legală să vorbească şi altcuiva despre ce se întâmpla în şedinţe? Un psihoterapeut bun vă va da aceste detalii la prima şedinţă, însă le voi prezenta aici, pentru că a decide să apelezi la o psihoterapie este deja un pas curajos, posibil dificil, deci poate fi de ajutor a şti la ce să te aştepţi în termeni de confidenţialitate şi că problemele şi dificultăţile tale vor fi în siguranţă atunci când le împărtăşeşti unui profesionist.
Confidenţialitatea este o obligaţie legală şi etică a psihoterapeutul şi practic înseamnă că ceea ce vei discuta cu terapeutul va rămâne între voi doi. Este secretul profesional, important ca să se poată dezvolta o relaţie de lucru bazată pe încredere, în care pot fi explorate în siguranţă o varietate mare de teme personale, fără teama de a fi expus faţă de alte persoane, cum s-ar putea întâmpla dacă te confesezi unei rude sau unui prieten.
Cu toate acestea, datorită nevoii de consultaţii pentru a oferi servicii de calitate, un psihoterapeut bun va avea posibilitatea de a discuta despre clienţi în cadrul supervizării (discuţii cu un psihoterapeut cu mai multă experienţă) sau în intervizare (consultări cu colegii); cu toate acestea, în asemenea situaţii confidenţialitatea se respectă prin faptul că nu se dau date de identificare, cum ar fi numele, locul de muncă etc. Aceste consultări au loc şi ele tot într-un cadru confidenţial, iar supervizorul sau colegii cu care se discută vor avea aceeaşi obligaţie de a nu vorbi în alte contexte despre detaliile prezentate.
Există, de asemenea, situaţii în care poate fi nevoie de o colaborare interdisciplinară, atunci când psihoterapeutul lucrează cot la cot cu alţi specialişti, cum ar fi psihiatri sau asistenţi sociali. În aceste cazuri, pentru a se realiza o colaborare benefică, în conformitate cu principiul confidenţialităţii, este necesar consimţământul informat al clientului. Cu alte cuvinte, acesta va afla ce anume se va discuta despre cazul său, cu cine şi în ce condiţii. De asemenea, psihoterapeutul este obligat din punct de vedere legal să anunţe autorităţile competente în cazul în care află că există un pericol imediat pentru viaţa clientului sau a altei persoane. În general se vor discuta aceste aspecte în prima şedinţă.
În grupurile de psihoterapie sau dezvoltare personală, se adaugă şi responsabilitatea fiecărui membru de a păstra confidenţialitatea celorlalţi colegi de grup. În acest sens, confidenţialitatea înseamnă a vorbi numai despre experienţa proprie, dacă alegi să faci acest lucru, fără a menţiona identitatea, poveştile, trăirile, comportamentele sau orice ţine de experienţa altor membri ai grupului.
În final, în legătură cu a păstra propria confidenţialitate în cadrul unul proces terapeutic, rămâne de adăugat dreptul şi responsabilitatea oricărui client de a alege cât şi cui dezvăluie fiecare despre propria experienţă, pentru a se proteja şi a îşi menţine nişte graniţe personale sănătoase. Desigur, clientul are dreptul că vorbească despre propria experienţă în terapie cui şi în ce mod consider potrivit.
Confidenţialitatea este o condiţie de bază pentru o psihoterapie. În acest fel, există un cadru etic de siguranţă în care se poate desfăşura munca terapeutică şi se pot face progrese şi schimbări personale în direcţia dorită.
Sursa imaginii: http://blog.firefishsoftware.com/why-people-dont-trust-recruiters-and-how-to-be-different
