Colega noastră psihoterapeut Elena Inceu împărtășește din culisele terapiei de cuplu și totodată ale consilierii parentale, informându-vă despre cum este recomandabil să vă adaptați în urma divorțului, astfel încât separarea să aibă un impact minimal asupra copiilor.

Copiii părinților separați reprezintă în prezent o minoritate considerabilă. Deși experiența divorțului este din ce în ce mai des întâlnită, asta nu o face mai simplă, ușor de îndurat și mai puțin tulburătoare pentru cei care sunt nevoiți să o înfrunte. Copiii sunt ființe vulnerabile și se simt deseori responsabili pentru divorțul părinților lor: “este vina mea”, “nu sunt suficient de bun” – sunt doar câteva din lucrurile pe care aceștia ajung să le creadă adesea despre ei și să le manifeste prin comportamentul lor de zi cu zi.

Câteva dintre consecințele negative cu care se confruntă copiii în urma stresului provocat de divorț sunt: creșterea agresivității (uneori îndreptată către părinți), accese de furie și probleme școlare. De cele mai multe ori, lumea interioară a copilului este dărâmată în astfel de momente, adulții având un rol extrem de important pentru a ajuta copilul să nu se spargă în doua bucăți egale, una pentru mama și alta pentru tata, ci să rămână întreg, având în continuare parte de iubirea amândurora.

Deseori, atunci când copiilor ai căror părinți au divorțat, li se cere să deseneze ce sentimente au în legătură cu această experiență, aceștia desenează inimi rănite, frânte, străpunse de săbii sau fulgere, lacrimi, un singur părinte…Prin intermediul acestora, copiii își exprimă atât durerea, cât și agresivitatea față de ceea ce trăiesc.

Fiecare copil ai cărui părinți au divorțat are dreptul:

1. Să iubească și să fie iubit de ambii părinți fără să simtă dezaprobare sau vinovăție.
2. Să fie protejat de furia părinților săi, unul față de celălalt.
3. Să fie ținut departe de certurile dintre părinții săi.
4. Să nu țină partea nimănui.
5. Să evite plângerile la adresa celuilalt părinte.
6. Să nu fie nevoit să-l aleagă pe unul dintre părinții lui în detrimentul celuilalt.
7. Să nu preia povara problemelor emoționale ale părinților săi.
8. Să își exprime sentimentele în fața părinților săi și să fie luat în seamă.
9. Să fie un copil.

Uneori divorțul reprezintă cea mai bună soluție. Alegerea de a sta într-o căsnicie care nu funcționează îl învață pe copil că este ok sa tolerezi comportamente abuzive, lipsa iubirii, un mediu toxic, nefericirea, infidelitatea sau sentimentul singurătății în doi. A sta într-un astfel de parteneriat “de dragul copilului” nu e de folos nimănui.

Există modalități sănătoase prin care părinții pot avea grijă în continuare de copil, deși au ales să se separe. Definiția familiei nu este dată de semnarea sau distrugerea unor acte, ci constă în ceva mult mai profund, ceva ce poate fi simțit în adâncul sufletului. Să-i arăți copilului că îi respecți în continuare tatăl/mama, deși ați ales să vă separați, să îi permiți acestuia să petreacă timp cu celălalt părinte și să vorbești frumos despre celălalt chiar dacă nu este de față, sunt doar câteva din lucrurile simple pe care le poate face cineva pentru a-și ajuta copilul să depășească etapa divorțului.

Desigur, există situații în care cei doi părinți care au ales drumuri separate nu pot avea în continuare grijă de copil împreuna deoarece, odată cu divorțul a dispărut și ultima fărâmă de înțelegere între cei doi. Accese de violență, neglijare, abuz emoțional din partea unuia dintre părinți nu sunt lucruri care pot fi tolerate, negociate sau lăsate la voia întâmplării. În aceste situații este necesar să se intervină ferm pentru a împiedica (re) traumatizarea copilului.

Copiii iubiți sunt copii fericiți. Însă iubirea nu este de ajuns. Copilul se dezvoltă prin interacțiunea cu mediul său. Așa cum o plantă crește și se dezvoltă atunci când are parte de soare și apă în funcție de nevoile sale, tot așa și copilul depinde de sentimentul de siguranța și confort emoțional din căminul său pentru a putea crește sănătos. Acest lucru presupune părinți care nu sunt în mod deosebit stresați sau deprimați, ci sunt disponibili din punct de vedere emoțional pentru copiii lor. Dacă părinții nu primesc suportul de care au nevoie, acest lucru își va pune amprenta asupra dezvoltării copilului.

Încă de la o vârstă foarte fragedă, copilul simte când ceva nu este în regulă în familia sa. Dacă acel ceva nu mai poate fi reparat și singura soluție este divorțul, ideal este ca acesta să fie făcut în mod chirurgical, curat, astfel încât rana să se vindece încet și sigur, primind toată îngrijirea de care are nevoie, fără să se infecteze. În caz contrar, la fiecare lovire, rana se va deschide din nou și din nou, adâncindu-se de fiecare dată mai tare, până în punctul în care nu va mai putea fi vindecată vreodată.

“De dragul copilului”, nu sta într-o relație de mult sortită pieirii. De dragul lui, dă drumul trecutului și alege un drum nou.

Dacă aveți nevoie de sprijinul unui specialist pentru a trece prin această perioadă dificilă, puteți începe un proces de psihoterapie de cuplu, sau de consiliere parentală cu colega noastră psihoterapeut Elena Alexandra Inceu la Centrul PsihArt din București.