Ritmul alert al vieții îi face pe mulți oameni să nu mai știe cum să își ordoneze sau prioritizeze sarcinile, astfel că de multe ori, amânarea unora dintre ele până când nu mai au de ales decât să le facă pare singura soluție viabilă. Acesta este un comportament, care poartă și denumirea de procrastinare și care odată dobândit poate deveni dăunător în sensul în care o persoană ajunge să își înghesuie foarte multe activități într-un timp foarte scurt, ceea ce poate duce la oboseală cronică, dar și la alte afecțiuni.
Deși amânarea sarcinilor nu este un lucru negativ în sine, este bine ca atunci când apelezi la această soluție, să o faci în mod conștient și în așa fel încât să nu îți fie greu să realizezi toate activitățile, făcând astfel loc procrastinării.
Dar ce este procrastinarea, în definitiv? Etimologia cuvântului este una latinească, unde ,,pro’’ înseamnă „înainte” și „crastinus” semnifică „de mâine”. Așadar, acesta este un comportament care te va face să amâni o activitate până în punctul în care nu vei mai avea de ales și va trebui să o realizezi.
În acest articol, vei afla cum să gestionezi acest comportament și mai ales care sunt soluțiile de care te poți folosi pentru a scăpa de el.
Cuprins:
1. Procrastinarea – Definiție, tipuri și manifestări
Procrastinarea este un comportament în care persoanele amână cu intenție anumite activități, dacă ar trebui oferită o definiție simplă și pe înțelesul tuturor. Ea poate apărea atât în sarcinile legate de viața personală, cât și de cea profesională, deși de multe ori acest obicei a fost asociat mai mult cu îndatoririle de serviciu.
De cele mai multe ori, procrastinarea este înțeleasă superficial de cei care nu o experimentează, însă manifestările acesteia au la bază anumiți factori care o declanșează și care acționează la un nivel mai profund asupra indivizilor, indiferent că este vorba despre bărbați sau femei.
Dar ce este procrastinarea pe înțelesul tuturor? Deși de multe ori înțeleasă drept silă sau lene, ea este, de fapt, un comportament care poate ascunde anumite temeri, presiune de ordin psihic și chiar intransigență față de sine. Ce trebuie avut în vedere în această situație este că sarcinile amânate sunt de cele mai multe ori grele.
Procrastinarea este de două feluri:
pasivă, care se manifestă prin dificultăți de luare a deciziilor și/sau prin lipsa concentrării;
activă, care se manifestă prin amânarea intenționată a realizării activității respective deoarece persoana în cauză consideră că lucrează mai bine sub presiune.
În ceea ce privește felul în care se manifestă comportamentul de procrastinare, acesta are la bază câteva tipuri care țin de psihologia individului și care poate fi împărțită în:
tipul visătorului care amână sarcinile deoarece nu este atent la detalii;
tipul perfecționistului căruia îi este teama că sarcina nu va fi îndeplinită în mod corect, perfect, chiar;
tipul sfidătorului care consideră că programul său nu poate fi organizat de altcineva sau altceva decât el/ea însuși/însăși;
tipul supra-implicatului care nu știe să își gestioneze corect timpul și să își organizeze sarcinile în mod eficient;
tipul declanșatorului de crize căruia îi place să lucreze sub presiune, așadar, procrastinează cât de mult poate.
Ce înseamnă procrastinarea din punct de vedere al manifestărilor? Principalul său simptom este amânarea realizării sau îndeplinirii sarcinilor. Însă trebuie avut în vedere ca până la un anumit punct acest comportament este normal, fiind în natura umană să lase pe mai târziu anumite treburi. De aceea, pentru a fi considerată procrastinare, acest obicei trebuie să îndeplinească unul sau mai multe din următoarele condiții:
duce la lipsa productivității;
produce întârzieri nejustificate;
duce la inutilitate.
Cine poate dobândi acest comportament, cât este el de nociv și există soluții pentru procrastinare? El poate apărea la oricine, în orice moment al vieții. Însă există și diverse căi de a-l elimina, psihoterapia individuală fiind una dintre metodele existente în acest scop.
2. Ce înseamnă procrastinare – Cine poate dobândi acest comportament
Cuvântul procrastinare își are etimologia în limba latină și provine de la ,,procrastinatus’’ care înseamnă înainte de mâine sau, mai bine zis, de termenul limită. Mai nou, acesta este folosit și din engleză – to procrastinate – fiind un termen mai modern și utilizat în special de persoanele tinere. Ceea ce duce la întrebarea care sunt categoriile de vârstă ale celor la care se întâlnește acest comportament. Răspunsul este că nu există o tipologie anume, putând să apară la copii, în special la școlari, la tineri, dar și la cei de vârste mai înaintate.
De ce apare? Procrastinarea are mai multe cauze, unele mai simple, altele mai profunde, însă de cele mai multe ori, frica de a eșua, stresul și nesiguranța sau sentimentul de inutilitate poate duce la autosabotaj în ceea ce privește începerea sau terminarea sarcinilor de mai multe feluri.
2.1. Procrastinarea și cauzele sale
Procrastinarea are mai multe cauze, mai ales că aceasta poate apărea nu doar în viața profesională, așa cum s-a crezut mai multă vreme. Acest comportament se poate manifesta și în sfera personală, de aceea este important de înțeles care sunt mecanismele psihologice din spatele său pentru o abordare corectă din acest punct de vedere, mai ales că există și soluții cu ajutorul cărora poate fi corectat.
Cauzele procrastinării pot fi împărțite în două tipuri:
de ordin non-medical;
medicale.
Primele sunt cele mai frecvente, printre ele regăsindu-se:
dezinteresul;
lipsă auto-disciplinei, a inițiativei, a unui scop sau chiar a cunoștințelor în materia care ține de sarcina respectivă;
lipsa dorinței;
amânarea până în ultimul moment;
organizarea defectuoasă a timpului;
omisiunea;
convingerea că se muncește mai bine și mai eficient sub presiune;
factorii externi care distrag atenția, fie că este vorba despre televizor, telefon, computer, chiar și zgomot;
prioritizarea altor activități mai puțin importante în defavoarea celor care au întâietate;
invocarea altor motive sau a nevoii de mai mult timp pentru organizare.
Acestea sunt cele mai frecvente cauze ale procrastinării la copii și tineri care tind fie să subestimeze, fie să supraestimeze timpul pe care îl au la dispoziție pentru rezolvarea sarcinilor.
Procrastinarea nu are doar cauze non-medicale, existând și anumite afecțiuni sau tulburări psihice care pot duce la instalarea ei, iar printre cele mai frecvente sunt:
depresia, care are ca manifestare corespondentă procrastinării, neputința, disperarea sau lipsa dorinței ;
ADHD-ul, care are ca manifestare lipsa de concentrare, distragerea atenției, suprastimularea;
tulburarea obsesiv-compulsivă, care este asociată cu perfecționismul și teama de a greși.
Deși o doză de procrastinare este ceva obișnuit, aceasta poate deveni un semnal de alarmă atunci când simți că ești copleșit sau copleșită de sarcini cărora nu le mai poți face față. Acesta este și momentul în care fie încerci diverse tehnici de motivație, fie apelezi la ajutor specializat cum ar fi psihoterapia cu ajutorul căreia să înțelegi acest comportament și să îți pui ordine în gânduri și în modul de organizare a acestora.
2.2. Procrastinarea în psihologie
Ce înseamnă procrastinarea din punct de vedere al psihologiei umane? Orice amânare a activităților din sfera personală sau profesională care își pun accentul în mod sever asupra calității vieții unui individ, fie că este copil sau adult.
Este important de reținut că pentru a putea fi diagnosticat ca o tulburare, acest comportament trebuie să îndeplinească una sau mai multe dintre cele trei condiții expuse mai sus, și anume trebuie să aibă caracter de inutilitate, să fie nejustificat sau să ducă la lipsa productivității. În același timp, cel sau cea care simte o presiune și că nu mai face față consecințelor procrastinării trebuie să se adreseze unui specialist: psiholog sau psihoterapeut care să îl/o poată ajuta.
Cum se diagnostichează procrastinarea? Aceasta nu este o afecțiune psihică propriu-zisă, mai ales că în anumite doze este general admisă. Dar acest comportament poate influența destul de serios calitatea vieții, moment în care o discuție cu un psihoterapeut poate ajuta în găsirea unei soluții de îndreptare și nu de vindecare. În același timp, ignorată pentru mai mult timp, ea poate duce la alte tulburări.
Din punct de vedere psihologic, atât copii, cât și adulții pot suferi de procrastinare. Primii pot amâna sarcini precum temele, învățatul și alte activități la care trebuie să participe, în timp ce tinerii își pot supraestima capacitatea de organizare și rezolvare a atribuțiilor de acasă sau de la serviciu.
Pentru fiecare categorie de vârstă, atunci când se apelează la ajutor profesionist, există abordări specifice, astfel că psihoterapia pentru copii și adolescenți va fi adaptată nevoilor și nivelului de înțelegere al acestora, iar pentru adulți, vor fi utilizate tehnici care să-i ajute să depășească acest comportament.
Există soluții de a scăpa de procrastinare? Da, sunt tehnici și metode prin care acest comportament poate fi corectat și evitat pe viitor. Înainte de a le folosi, însă, cel mai important este ca cei afectați să descopere ce anume l-a declanșat. De aceea este recomandat să se apeleze la ajutor specializat, cum este un centru de psihoterapie unde se poate face o evaluare psihologică în urma căreia se pot stabili cele mai utile soluții pentru fiecare caz.
3. Procrastinare – Soluții și tratament
Inițial, procrastinarea nu pare o problemă nici pentru adulți, nici pentru copii, astfel că acest comportament nu este băgat în seamă până când devine copleșitor. Cu toate acestea, vestea bună este că există soluții de început la care se poate apela pentru a corecta obiceiurile care îl creează și care pot fi implementate acasă.
Printre cele mai utile soluții care se pot încerca acasă sunt:
motivația este unul dintre cele mai bune stimulente atât pentru copii, cât și pentru adulți, începerea sau reluarea sarcinilor fiind mai ușoară atunci când există un aspect pozitiv la rezolvarea acesteia;
prioritizarea sarcinilor poate ajuta în stabilirea anumitor obiective finale, iar una din metodele eficiente în acest scop este începerea celor mai ușoare activități, creând sentimentul de obișnuință;
eliminarea factorilor externi care pot distrage atenția și care sunt unul dintre cele mai comune motive pentru apariția procrastinării;
exercițiile de meditație care ajuta la liniștire și punere în ordine a gândurilor sunt o altă tehnică ce poate fi utilizată într-o primă fază pentru a corecta un comportament nociv.
Procrastinarea poate afecta nu doar viața profesională, ci și pe cea personală, chiar dacă ea se manifestă doar la locul de muncă. Ea poate atrage mai multă oboseală, irascibilitate, sentimentul de neputință pe toate planurile și chiar de inutilitate. Acesta este momentul în care se poate apela la ajutor specializat, chiar și la psihoterapie de cuplu. Prin ea, membrul familiei afectat este ajutat să își corecteze comportamentul, în timp ce partenerul de viață poate înțelege ce i se întâmplă celuilalt, cum să se raporteze la el/ea și cum să îi fie sprijin în efortul de a-și reveni.
Procrastinarea nu apare doar la persoanele clinic sănătoase, astfel că există și anumite tulburări care pot duce la acest comportament. Hiperactivitatea este unul dintre cele mai bune exemple în cazul copiilor de vârstă școlară care pot dobândi acest obicei.
Adulții pot dezvolta anumite afecțiuni în urma procrastinării, depresia fiind una dintre ele. De aceea este bine ca odată constatată, să se încerce corectarea sa. Psihoterapia este una dintre metodele prin care o persoană poate înțelege de ce a dobândit acest comportament, care sunt cauzele sale și cu ajutorul specialistului să găsească cele mai bune metode și tehnici prin care îl poate corecta. Este bine de reținut și că rar se apelează la medicație în acest scop.
În ziua de azi, procrastinarea are ca prim factor de apariției stresul, dar și factori externi, precum utilizarea în exces a telefonului mobil și a statului pe rețelele de socializare care într-o primă fază duc la întârzierea îndeplinirii sarcinilor, pentru ca după un anumit număr de repetări să se transforme într-un comportament.
În concluzie, ce este procrastinarea și ce înseamnă ea? Este un comportament care poate apărea din mai multe cauze și care poate fi nociv pentru viața personală și profesională a unei persoane. El se dobândește atât de către adulți, dar și de copii și poate duce la consecințe nefaste pe termen lung, dar și la anumite tulburări psihice. Din fericire, există mai multe căi de a contracara obiceiurile care îl determină, printre ele regăsindu-se diverse tehnici care pot fi utilizate acasă, dar și psihoterapia cu ajutorul căreia se poate înțelege motivul apariției și corectarea sa.
Surse foto: Pexels.com, Freepik.com
Referințe:
https://www.verywellmind.com/overcoming-chronic-procrastination-20390
https://www.psychologytoday.com/us/basics/procrastination
https://www.psychologicalscience.org/observer/why-wait-the-science-behind-procrastination
https://writingcenter.unc.edu/tips-and-tools/procrastination/
Ritmul alert al vieții îi face pe mulți oameni să nu mai știe cum să își ordoneze sau prioritizeze sarcinile, astfel că de multe ori, amânarea unora dintre ele până când nu mai au de ales decât să le facă pare singura soluție viabilă. Acesta este un comportament, care poartă și denumirea de procrastinare și care odată dobândit poate deveni dăunător în sensul în care o persoană ajunge să își înghesuie foarte multe activități într-un timp foarte scurt, ceea ce poate duce la oboseală cronică, dar și la alte afecțiuni.
Deși amânarea sarcinilor nu este un lucru negativ în sine, este bine ca atunci când apelezi la această soluție, să o faci în mod conștient și în așa fel încât să nu îți fie greu să realizezi toate activitățile, făcând astfel loc procrastinării.
Dar ce este procrastinarea, în definitiv? Etimologia cuvântului este una latinească, unde ,,pro’’ înseamnă „înainte” și „crastinus” semnifică „de mâine”. Așadar, acesta este un comportament care te va face să amâni o activitate până în punctul în care nu vei mai avea de ales și va trebui să o realizezi.
În acest articol, vei afla cum să gestionezi acest comportament și mai ales care sunt soluțiile de care te poți folosi pentru a scăpa de el.
Cuprins:
1. Procrastinarea – Definiție, tipuri și manifestări
2. Ce înseamnă procrastinare – Cine poate dobândi acest comportament
2.1. Procrastinarea și cauzele sale
2.2. Procrastinarea în psihologie
3. Procrastinare – Soluții și tratament
1. Procrastinarea – Definiție, tipuri și manifestări
Procrastinarea este un comportament în care persoanele amână cu intenție anumite activități, dacă ar trebui oferită o definiție simplă și pe înțelesul tuturor. Ea poate apărea atât în sarcinile legate de viața personală, cât și de cea profesională, deși de multe ori acest obicei a fost asociat mai mult cu îndatoririle de serviciu.
De cele mai multe ori, procrastinarea este înțeleasă superficial de cei care nu o experimentează, însă manifestările acesteia au la bază anumiți factori care o declanșează și care acționează la un nivel mai profund asupra indivizilor, indiferent că este vorba despre bărbați sau femei.
Dar ce este procrastinarea pe înțelesul tuturor? Deși de multe ori înțeleasă drept silă sau lene, ea este, de fapt, un comportament care poate ascunde anumite temeri, presiune de ordin psihic și chiar intransigență față de sine. Ce trebuie avut în vedere în această situație este că sarcinile amânate sunt de cele mai multe ori grele.
Procrastinarea este de două feluri:
pasivă, care se manifestă prin dificultăți de luare a deciziilor și/sau prin lipsa concentrării;
activă, care se manifestă prin amânarea intenționată a realizării activității respective deoarece persoana în cauză consideră că lucrează mai bine sub presiune.
În ceea ce privește felul în care se manifestă comportamentul de procrastinare, acesta are la bază câteva tipuri care țin de psihologia individului și care poate fi împărțită în:
tipul visătorului care amână sarcinile deoarece nu este atent la detalii;
tipul perfecționistului căruia îi este teama că sarcina nu va fi îndeplinită în mod corect, perfect, chiar;
tipul sfidătorului care consideră că programul său nu poate fi organizat de altcineva sau altceva decât el/ea însuși/însăși;
tipul supra-implicatului care nu știe să își gestioneze corect timpul și să își organizeze sarcinile în mod eficient;
tipul declanșatorului de crize căruia îi place să lucreze sub presiune, așadar, procrastinează cât de mult poate.
Ce înseamnă procrastinarea din punct de vedere al manifestărilor? Principalul său simptom este amânarea realizării sau îndeplinirii sarcinilor. Însă trebuie avut în vedere ca până la un anumit punct acest comportament este normal, fiind în natura umană să lase pe mai târziu anumite treburi. De aceea, pentru a fi considerată procrastinare, acest obicei trebuie să îndeplinească unul sau mai multe din următoarele condiții:
duce la lipsa productivității;
produce întârzieri nejustificate;
duce la inutilitate.
Cine poate dobândi acest comportament, cât este el de nociv și există soluții pentru procrastinare? El poate apărea la oricine, în orice moment al vieții. Însă există și diverse căi de a-l elimina, psihoterapia individuală fiind una dintre metodele existente în acest scop.
2. Ce înseamnă procrastinare – Cine poate dobândi acest comportament
Cuvântul procrastinare își are etimologia în limba latină și provine de la ,,procrastinatus’’ care înseamnă înainte de mâine sau, mai bine zis, de termenul limită. Mai nou, acesta este folosit și din engleză – to procrastinate – fiind un termen mai modern și utilizat în special de persoanele tinere. Ceea ce duce la întrebarea care sunt categoriile de vârstă ale celor la care se întâlnește acest comportament. Răspunsul este că nu există o tipologie anume, putând să apară la copii, în special la școlari, la tineri, dar și la cei de vârste mai înaintate.
De ce apare? Procrastinarea are mai multe cauze, unele mai simple, altele mai profunde, însă de cele mai multe ori, frica de a eșua, stresul și nesiguranța sau sentimentul de inutilitate poate duce la autosabotaj în ceea ce privește începerea sau terminarea sarcinilor de mai multe feluri.
2.1. Procrastinarea și cauzele sale
Procrastinarea are mai multe cauze, mai ales că aceasta poate apărea nu doar în viața profesională, așa cum s-a crezut mai multă vreme. Acest comportament se poate manifesta și în sfera personală, de aceea este important de înțeles care sunt mecanismele psihologice din spatele său pentru o abordare corectă din acest punct de vedere, mai ales că există și soluții cu ajutorul cărora poate fi corectat.
Cauzele procrastinării pot fi împărțite în două tipuri:
de ordin non-medical;
medicale.
Primele sunt cele mai frecvente, printre ele regăsindu-se:
dezinteresul;
lipsă auto-disciplinei, a inițiativei, a unui scop sau chiar a cunoștințelor în materia care ține de sarcina respectivă;
lipsa dorinței;
amânarea până în ultimul moment;
organizarea defectuoasă a timpului;
omisiunea;
convingerea că se muncește mai bine și mai eficient sub presiune;
factorii externi care distrag atenția, fie că este vorba despre televizor, telefon, computer, chiar și zgomot;
prioritizarea altor activități mai puțin importante în defavoarea celor care au întâietate;
invocarea altor motive sau a nevoii de mai mult timp pentru organizare.
Acestea sunt cele mai frecvente cauze ale procrastinării la copii și tineri care tind fie să subestimeze, fie să supraestimeze timpul pe care îl au la dispoziție pentru rezolvarea sarcinilor.
Procrastinarea nu are doar cauze non-medicale, existând și anumite afecțiuni sau tulburări psihice care pot duce la instalarea ei, iar printre cele mai frecvente sunt:
depresia, care are ca manifestare corespondentă procrastinării, neputința, disperarea sau lipsa dorinței ;
ADHD-ul, care are ca manifestare lipsa de concentrare, distragerea atenției, suprastimularea;
tulburarea obsesiv-compulsivă, care este asociată cu perfecționismul și teama de a greși.
Deși o doză de procrastinare este ceva obișnuit, aceasta poate deveni un semnal de alarmă atunci când simți că ești copleșit sau copleșită de sarcini cărora nu le mai poți face față. Acesta este și momentul în care fie încerci diverse tehnici de motivație, fie apelezi la ajutor specializat cum ar fi psihoterapia cu ajutorul căreia să înțelegi acest comportament și să îți pui ordine în gânduri și în modul de organizare a acestora.
2.2. Procrastinarea în psihologie
Ce înseamnă procrastinarea din punct de vedere al psihologiei umane? Orice amânare a activităților din sfera personală sau profesională care își pun accentul în mod sever asupra calității vieții unui individ, fie că este copil sau adult.
Este important de reținut că pentru a putea fi diagnosticat ca o tulburare, acest comportament trebuie să îndeplinească una sau mai multe dintre cele trei condiții expuse mai sus, și anume trebuie să aibă caracter de inutilitate, să fie nejustificat sau să ducă la lipsa productivității. În același timp, cel sau cea care simte o presiune și că nu mai face față consecințelor procrastinării trebuie să se adreseze unui specialist: psiholog sau psihoterapeut care să îl/o poată ajuta.
Cum se diagnostichează procrastinarea? Aceasta nu este o afecțiune psihică propriu-zisă, mai ales că în anumite doze este general admisă. Dar acest comportament poate influența destul de serios calitatea vieții, moment în care o discuție cu un psihoterapeut poate ajuta în găsirea unei soluții de îndreptare și nu de vindecare. În același timp, ignorată pentru mai mult timp, ea poate duce la alte tulburări.
Din punct de vedere psihologic, atât copii, cât și adulții pot suferi de procrastinare. Primii pot amâna sarcini precum temele, învățatul și alte activități la care trebuie să participe, în timp ce tinerii își pot supraestima capacitatea de organizare și rezolvare a atribuțiilor de acasă sau de la serviciu.
Pentru fiecare categorie de vârstă, atunci când se apelează la ajutor profesionist, există abordări specifice, astfel că psihoterapia pentru copii și adolescenți va fi adaptată nevoilor și nivelului de înțelegere al acestora, iar pentru adulți, vor fi utilizate tehnici care să-i ajute să depășească acest comportament.
Există soluții de a scăpa de procrastinare? Da, sunt tehnici și metode prin care acest comportament poate fi corectat și evitat pe viitor. Înainte de a le folosi, însă, cel mai important este ca cei afectați să descopere ce anume l-a declanșat. De aceea este recomandat să se apeleze la ajutor specializat, cum este un centru de psihoterapie unde se poate face o evaluare psihologică în urma căreia se pot stabili cele mai utile soluții pentru fiecare caz.
3. Procrastinare – Soluții și tratament
Inițial, procrastinarea nu pare o problemă nici pentru adulți, nici pentru copii, astfel că acest comportament nu este băgat în seamă până când devine copleșitor. Cu toate acestea, vestea bună este că există soluții de început la care se poate apela pentru a corecta obiceiurile care îl creează și care pot fi implementate acasă.
Printre cele mai utile soluții care se pot încerca acasă sunt:
motivația este unul dintre cele mai bune stimulente atât pentru copii, cât și pentru adulți, începerea sau reluarea sarcinilor fiind mai ușoară atunci când există un aspect pozitiv la rezolvarea acesteia;
prioritizarea sarcinilor poate ajuta în stabilirea anumitor obiective finale, iar una din metodele eficiente în acest scop este începerea celor mai ușoare activități, creând sentimentul de obișnuință;
eliminarea factorilor externi care pot distrage atenția și care sunt unul dintre cele mai comune motive pentru apariția procrastinării;
exercițiile de meditație care ajuta la liniștire și punere în ordine a gândurilor sunt o altă tehnică ce poate fi utilizată într-o primă fază pentru a corecta un comportament nociv.
Procrastinarea poate afecta nu doar viața profesională, ci și pe cea personală, chiar dacă ea se manifestă doar la locul de muncă. Ea poate atrage mai multă oboseală, irascibilitate, sentimentul de neputință pe toate planurile și chiar de inutilitate. Acesta este momentul în care se poate apela la ajutor specializat, chiar și la psihoterapie de cuplu. Prin ea, membrul familiei afectat este ajutat să își corecteze comportamentul, în timp ce partenerul de viață poate înțelege ce i se întâmplă celuilalt, cum să se raporteze la el/ea și cum să îi fie sprijin în efortul de a-și reveni.
Procrastinarea nu apare doar la persoanele clinic sănătoase, astfel că există și anumite tulburări care pot duce la acest comportament. Hiperactivitatea este unul dintre cele mai bune exemple în cazul copiilor de vârstă școlară care pot dobândi acest obicei.
Adulții pot dezvolta anumite afecțiuni în urma procrastinării, depresia fiind una dintre ele. De aceea este bine ca odată constatată, să se încerce corectarea sa. Psihoterapia este una dintre metodele prin care o persoană poate înțelege de ce a dobândit acest comportament, care sunt cauzele sale și cu ajutorul specialistului să găsească cele mai bune metode și tehnici prin care îl poate corecta. Este bine de reținut și că rar se apelează la medicație în acest scop.
În ziua de azi, procrastinarea are ca prim factor de apariției stresul, dar și factori externi, precum utilizarea în exces a telefonului mobil și a statului pe rețelele de socializare care într-o primă fază duc la întârzierea îndeplinirii sarcinilor, pentru ca după un anumit număr de repetări să se transforme într-un comportament.
În concluzie, ce este procrastinarea și ce înseamnă ea? Este un comportament care poate apărea din mai multe cauze și care poate fi nociv pentru viața personală și profesională a unei persoane. El se dobândește atât de către adulți, dar și de copii și poate duce la consecințe nefaste pe termen lung, dar și la anumite tulburări psihice. Din fericire, există mai multe căi de a contracara obiceiurile care îl determină, printre ele regăsindu-se diverse tehnici care pot fi utilizate acasă, dar și psihoterapia cu ajutorul căreia se poate înțelege motivul apariției și corectarea sa.
Surse foto: Pexels.com, Freepik.com
Referințe:
https://www.verywellmind.com/overcoming-chronic-procrastination-20390
https://www.psychologytoday.com/us/basics/procrastination
https://www.psychologicalscience.org/observer/why-wait-the-science-behind-procrastination
https://writingcenter.unc.edu/tips-and-tools/procrastination/
